Ce este protetica dentară?

        Protetica dentară este ramura stomatologiei care se ocupă cu restaurarea morfofuncțională și estetică a arcadelor dentare cu ajutorul unor proteze fixe (coroane, punți) sau proteze mobile  (proteze parțiale sau totale).

Cum alegem tipul de lucrare protetică?

        Tipul de lucrare protetică va fi ales în funcție de numărul dinților pierduți, al dinților restanți, al poziției acestora pe arcadă și în funcție de afecțiunile locale și generale ale pacientului.    

 

Clasificarea lucrărilor protetice:

1. Lucrări protetice fixe:

• Coroanele dentare: Se recomandă atunci când dintele prezintă o pierdere semnificativă de substanță dentară și nu mai este posibila restaurarea acestuia cu ajutorul obturațiilor.
• Punțile dentare: Înlocuiesc unul sau mai mulți dinți lipsă. Ele reprezintă o modalitate de a închide spațiile goale, folosind dinții vecini (care vor fi șlefuiți) sau implanturile dentare pentru a crea “un pod” peste zona dinților absenți. Există mai multe tipuri de coroane și punți, diferite prin materialele din care sunt confecționate, dar și prin gradul în care satisfac cerințele fizionomice, cele mai folosite fiind cele din porțelan (ceramica).

Coroanele și punțile sunt structuri cimentate pe dinti.

2. Lucrări protetice mobile și mobilizabile:

• Proteze parțiale:

        Sunt indicate persoanelor care au pierdut un numar mare de dinți. Se ancorează pe dinții rămași, prin croșete . Sunt de mai multe tipuri:
• proteze parțiale acrilice: realizate din raășină acrilică, se atașează pe dinții restanți prin croșete de sârmă;
• proteze parțiale scheletate: realizate din metal de grosime 0,3 mm, se ancorează pe dinții restanți fie prin croșete metalice turnate, fie prin sisteme speciale (culise, capse, etc. …). Sistemele speciale oferă un grad mare de confort pacientului
• proteze parțiale flexibile: realizate din materiale termoplastice cu fidelitate crescută, o estetică deosebită și care nu produc alergii. Croșetele sunt astfel concepute încât înconjoară baza dintelui și astfel nu pot fi distinse de gingie.

• Proteze totale:

        Sunt indicate pacienților care au pierdut toți dinții de pe arcadă sau dinții prezenți nu mai pot fi utilizați pentru realizarea unor lucrări protetice fixe sau a unor proteze parțiale și trebuie extrași. Se mențin în cavitatea bucală prin adaptarea perfectă la țesuturile din jur, o mare contribuție la buna funcționare a acestora având mușchii și coordonarea nervoasă.

        Se realizează din rășini acrilice sau polyan (material rezistent care nu produce alergii și nu conține monomer rezidual). Protezele totale pot fi:
• clasice : se confecționează după pierderea dinților și după ce gingia s-a vindecat în totalitate;
• imediate: sunt realizate anterior extracției dinților și se folosesc imediat după ce s-au îndepărtat dinții, acest lucru ajutând pacientul să nu stea fără dinți în timpul procesului de vindecare